Campia Careiului

Fundaţia Freies Europa Weltanschauung

Zonarea naturala

În raport cu configuraţia bio-geografică, se pot contura câteva arii aparte ale Sitului, după cum urmează:

1. ZONA DE FLORA PSAMOFILA FOIENI

Dunele continentale din apropierea localităţii Foieni sunt situate în Câmpia Nirului, care este parte integrantă a Câmpiei de Vest. Aceste dune reunesc un impresionant număr de elemente sudice, mediteraneene, atlantice şi pontice. Nisipurile necoezive ce formează corpul dunelor este fixat printr-o vegetaţie termofilă intrazonală. Asociaţia Festuco vaginatae-Corynephoretum are ca edificatori dominanţi două specii arenicole rare: Festuca vaginata şi Corynephorum canescens. Alte elemente rare în flora ţării dar care sunt întâlnite în această zona sunt: Minuartia viscoza, Spargula pentandra, Dianthus gigantiformis, Polygonum arenarium, Pulsatilla pratensis sp.hungarica, Leontum saxatilis, Iris humilis ssp.arenaria.

Elemente frecvente în flora ţării şi pe care le regăsim în această zonă sunt: Polygonum arenarium, Thymus pannonicus, Asperula cynanchica, Saxifraga bulbifera, Onoama arenarium, Euphorbia seguierana etc.

2. MLASTINA DE INTERDUNE VERMES

Mlaştina Vermeş este o mlaştină eutrofă înfiripată în spaţiul de interdune continentale din Câmpia Nirului, care reprezintă sectorul nordic al Câmpiei de Vest a ţării. Această zonă reprezintă un fragment de vegetaţie intrazonală care îşi păstrează zestrea floristică iniţială şi autenticitatea structurii vegetaţiei. Semnificaţia sa deosebită constă în faptul că mlaştina conservă unele relicte glaciare: Calamagrostis neglecta, C.canescens, Carex approminquata.

Mlaştina de la Vermeş mai adăposteşte şi unele specii rare în flora ţării: Aldrovanda vesiculosa, Euphorbia lucida, Hypericum tetrapterum, Taraxacum palustrae, Silene multiflora, Hottonia palustris.

Din flora mlaştinii s-au înregistrat 150 de specii. Fondul general floristic este dat de elementele eurasiatice (60 specii), reprezentând 40%, şi de cele europene (36 specii), reprezentând 24,6%. De asemenea, este semnificativ de mare participarea speciilor circumpolare şi boreale la structura fitocenozelor de înmlăştinare (30 specii), reprezentând 20%.

Din aceasta ultimă categorie amintim: Carex pseudocyperus, C.vesicaria, Galium palustre, Glyceria fluitans, G.plicata, Veronica scutellata etc.

Mlaştina prezintă şi importanţă faunistică. Aici este singurul punct din ţară în care a fost găsită cuibărind becatina comună Gallinago gallinago (A. Papadopol , 1967). În desişul vegetaţiei palustre cuibăresc specii de raţe (Anas platyrhyndros, Anas querquedula, Aythya ferina, A. nyroca) , de stârci (Ardea purpurea, Ixobrychus minutus, Botaurus stellaris), lişite (Fulica astra), erete de stuf (Circus aeruginorus), lăcari (Acrocephalus schoenobaenus, A. arudinaceus). În urma cercetărilor efectuate în zonă, se confirmă prezenţa unei colonii de stârc de noapte (Nycticorax nycticorax) în penajul juvenil, ceea ce dovedeşte prezenţa coloniei.

La fel au mai fost observate buhaiul de baltă (Botaurus stellaris), stârcul roşu (Ardea purpurea), 2-3 perechi de Circus aeruginosus (eretele de stuf), iar la marginea mlaştinii, în pădurea limitrofă, a fost observat un exemplar de şorecar comun (Buteo buteo). Tot în pădure s-a identificat un efectiv bogat, cu o densitate destul de mare de grangur (Oriolus oriolus), specie al cărei efectiv a scăzut simţitor în toată ţara şi chiar în Europa.

În vegetaţia de stufăriş s-a identificat prezenţa speciilor de Acrocephalus palustris (lăcarul de mlaştina), A. scirpaceus (lăcarul de lac), A. arudinaceus (lăcarul mare). S-au mai observat următoarele specii de păsări: codobatura albă (Motacilla alba), codobatura galbenă (Motacilla flava flava), ciocârlia de câmp (Alanda arvensis), sticletele (Carduelis carduelis).

Dintre amfibieni se întâlnesc 4 specii de broaşte: Rana temporaria, R. esculenta, R. dalmatina, Hyla arborea. În bibliografia de specialitate este menţionată şi o specie rară a ţării noastre, şi anume Rana arvalis. Dintre reptilele identificate amintim: Lacerta agilis şi L. vioridis care s-au prezentat într-o frecvenţă impresionantă, iar dintr-o specie cu o importanţă deosebită din punct de vedere faunistic, s-a identificat prezenţa şopârlei de nisip (Ableparus Kitaibel). Această zonă înmlăştinită de la Vermeş este vizitată şi de mamifere cum ar fi mistreţul (Sus scrofa), identificat doar prin urme proaspete şi scăldătoare caracteristice doar acestui mamifer.

3. PADUREA DE FRASINI DE LA URZICENI

Pădurea este situată la periferia Câmpiei Nirului, întinzându-se pe o suprafaţă de cca 38 ha. Această zonă are o vegetaţie interesantă, pădurea având două nivele: 1. arbori de talie mare: Fraxinus excelsior, Quercus robur, Pinus nigra, Pinus canadensis, Acer campestris; 2. Subarboretul, foarte bogat, fiind reprezentat prin: alun, corn, păducel, porumbar. În această zonă apare şi Trollium europaeus pe care îl putem considera un relict la această altitudine coborâtă.